In urma marei discutii despre rochia albastru cu negru/alb cu auriu, discutiile despre perceptia culorilor ne-au acaparat pe toti. Kevin Loria de la Business Insider Australia a ajuns pana acolo incat a studiat perceptia oamenilor a culorii albastu de-a lungul istoriei. Investigatia lui Loria include originea cuvantului albastru si sugereaza ca perceptia acestei culori n-a existat pana nu a existat un cuvant care sa o descrie. Baza lucrarii lui Loria a fost „Colors”, un episod din podcast-ul Radiolab, in care se discuta primele instante ale cuvantului albastru.
Acum 150 de ani, William Gladstone studia „Odiseea” lui Homer si a observat ca poetul a folosit descriptii neobisnuite pentru culori. De exemplu, mierea a fost descrisa ca fiind verde, in timp ce fierul, violet. Totui, nu s-a mentionat culoarea albastru deloc. Alte investigatii in textele antice din diferite culturi au scos la iveala lipsa folosirii cuvantului albastru. De fapt, prima mentiune a acestui cuvant nu a aparut pana acum 4.500 de ani. Este posibil sa nu fi fost perceputa la fel ca noi, cei de acum?
Psihologul Jules Davidoff a calatorit in Namibia pentru a realiza un experiment cu tribul Himba. Limbajul lor nu are un cuvant special pentru albastru, si cand au fost rugati sa aleaga un patrat albastru dint-un grup de patrate verzi, au intampinat dificultati. Totusi, limba lor este mult mai descriptiva atunci cand vine vorba de culoare verde.
Deoarece culorile exista numai dupa cum sunt percepute de individ, e greu de determinat ce puteau sa vada (sau sa nu vada) stramosii nostri. E posibil sa n-o fi vazut deloc? Sau pur si simplu nu aveau vocabularul sa o descrie? Sau creierul lor nu se obosea sa vada albastrul diferit de alte culori?